Puiul de I Al. Bratescu Voinesti (versiunea politica)

Intr-o iarna, o bibilica rosie care venea de departe, tocmai din republica socialista Romania, s-a lasat din zbor in Piata Universitatii din Bucuresti, cu gandul ca poate gaseste un loc sa-si faca cuib. S-a apucat de lucru si dupa ce a dat ordine sa fie impuscate cateva sute de golani care faceau galagie si care se apropiau periculos de cuibul sau, s-a pus pe clocit. Toate pareau bune si frumoase, dar nu lunga i-a fost linistea ca se pomeneste iar cu niste vandali care ii pun in pericol cuibul construit cu atata truda. Aranjeaza la repezeala cu o colonie de gandaci sa ii rezolve pe vandali si sa readuca pacea, pentru ca ea sa-si poata vedea linistita de clocit.

Dupa ceva timp, in care nimeni nu i-a mai tulburat echilibrul, ce sa vezi? I-au iesit niste pui draguti, dar nu golasi ca aceia obisnuiti, ci burdusiti cu fabrici privatizate pe doi lei, functii publice si resurse cadorisite de la stat. De cate ori bibilica prindea cate o regie sau companie de stat neprivatizata, cum o lua in ciocul sau, o faramita in bucatele mici si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o inghiteau numaidecat. Si erau cuminti si ascultatori si se plimbau numai primprejurul mamei lor, iar cand ea ii striga,se gramadeau repede langa ea.

Au trecut anii, puii au crescut mari, au facut la randul lor alti puisori, dar nu din aia golasi ci tot din aceia burdusiti cu acareturi din domeniul public. Bibilica era batrana, dar inca puternica. Nu mai putea totusi face fata vietii agitate de conducatoare, asa ca l-a pus in locul ei pe cel mai prostanac dintre pui, ca sa-l poata manipula ea din umbra. Si uite-asa viata isi urma cursul ei linear, ascendent pentru unii, descendent pentru altii (care nu se aveau bine cu bibilica). Ce mai incoace si-ncolo, pentru bibilica si familia ei era bine.

Dupa o vreme, veni timpul secerisului de voturi pentru presedintie. Bibilica, retrasa fiind din viata politica il dorea sef in locul ei, pe puiul cel mare, cel mai destept si mai frumos. Ca de obicei, totul mergea ca pe roate, numai ca la un moment dat, un matelot turmentat ratacit pe tarm, il prinse sub caciula sa pe puiul cel mare al bibilicai. Ce frica a tras cand s-a simtit strans in palma matelotului, numai el si cu mama bibilica au stiut. Ii batea inima ca ceasul cel din urma. Noroc cu niste boieri destoinici care au staruit cu rugaminti la matelot sa-l slobozeasca pe fiul bibilicii. Acestia erau niste boieri procopsiti peste noapte, ce fusesera ajutati de bibilica sa creasca mari, puternici si mai ales bogati. Erau stapani peste mari si tari, peste cele vazute, dar si peste cele auzite. Toate miristile cele bogate (in petrol si energeie) erau ale lor. La rugamintile acestora, matelotul s-a induplecat sa-l lase in pace pe puiul bibilicai, dar cu o conditie - sa fie el sef. Zis si facut. Oricum, de la aceasta patanie, matelotul, boierii si bibilica cu toata familia ei, devenisera prieteni, si pana la urma, au fost impreuna sefi peste mari si tari.

Apropiindu-se insa, un nou seceris, matelotul incepu sa fie ros de ganduri. El voia sa fie singur sef, nu sa imparta puterea cu bibilica batrana. Intr-o dimineata, isi lua cainele de vanatoare si pusca, si pleca sa rezolve problema care nu-i dadea pace. Voia sa o gaseasca pe bibilica si pe puii ei si sa le faca felul. Asadar, intr-o dupa-amiaza de toamna, pe cand puii se jucau frumos cu tot felul de fabricute si regii de stat in miriste imprejurul prepelitei, aud o masina a SPP venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii incercanati de uischi cu red bull si ascultau.

Se auzeau latraturi de caini de vanatoare, zgomote de arme si voci de oameni. Puii n-au priceput; dar bibilica, fiind trecuta prin valtoarea vietii, a ramas incremenita. Scaparea lor era in lastarul de la Cotroceni, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de gandire, i-a poruncit fiului sau prostanac sa iasa in fata si sa-l infrunte pe matelot, cata vreme ea se duce sa se intalneasca cu boierii ca sa-si uneasca fortele si sa-l elimine pe matelot pentru totdeauna. Zis si facut. Puiul prostanac a iesit sa lupte cu matelotul, iar bibilica si-a pus in aplicare planul miselesc. Au starnit boierii intreaga suflare, cu vuiete si tunete impotriva matelotului. Cand acesta cadea jos, nu-l lasau sa se ridice, ci-l loveau iar si iar cu pumnul in gura si in plex. Se parea sortii se vor inclina din nou pentru bibilica si familia ei. Matelotul parea infrant, boierii pareau a triumfa din nou. Puterea lor vestita isi confirma faima.

Numai ca intr-o seara, se intampla ceva neasteptat, ceva de neconceput pentru biblica rosie. In ultima lupta a puiului prostanac cu matelotul, odrasla bibilicai parea ca il va infrange pe mariner care izbucnise deja in lacrimi. Fara a prinde nimeni de veste, cel mai mare si mai mare dintre boieri, il chema pe puiul bibilicai la palatul sau de clestar si-l injunghie direct in inima. Il lovi atat de tare, incat puiul se facu livid la fata, si incepu a se balbai ca o masina de treierat careia i-au sarit suruburile. Matelotul, surpins si el de acest avantaj, avu totusi timp sa-i mai dea lovitura finala prostanacului pui.

Trecu si vremea secerisului si matelotul deveni iar sef. Boierii o duceau si ei bine dupa ce, intre timp, se impacasera cu jupanul matelot. Bibilica era ascunsa in cuibul sau si nu mai indraznea sa iasa la lumina zilei dupa socul psihologic pe care il suferise. De undeva din departare, se mai auzea, inca, glasul pierdut al puiului prostanac, ce tragea sa moara. Nu ma lasati! Nu ma lasati!

No comments: