Conjunctura

DE RAZVAN ELISEI (CIOCAT)

"M-am intalnit ieri cu un bun prieten din copilarie cu care nu ma mai vazusem de mult timp. Am povestit de una de alta, de vietile noastre si de ale altor prieteni. Ma asteptam ca intalnirea cu el sa ma bucure si sa-mi mai umple din goluri, dar in schimb, am ramas cu un gust amar. Am ramas cu o accentuare a sentimentului de nedreptate pe care il simt in ultima vreme din ce in ce mai des.

Dar mai bine va povestesc. Tipul asta era un rebel de cand era mic. Mi-aduc aminte ca in prima zi de gradinita rasturnase biblioteca aceea mare cat un perete. Ridica fustele fetelor, se certa cu educatoarea si facea multe alte chestii care ii aduceau doua sau chiar trei buline negre pe zi. Sirul de “pozne” a continuat si mai tarziu, adaptandu-se varstei si vremurilor. In scoala generala nu putea lua premiul intai din cauza notelor de la purtare, care erau predominant 4 sau 5. In gimnaziu a fost exmatriculat de vreo doua ori, o data din cauza unei petitii catre inspectoratul scolar in care scrisese toate nedreptatile pe care le savarseau profesorii fata de noi (batai, remarci jignitoare, confiscarea anumitor obiecte). Nu era nicodata luat in excursiile clasei si nu era cooptat in nicio activitate de grup, profesorii refuzand uneori sa intre la ore daca era si el prezent. Mie mi se parea foarte cool ceea ce facea el, bineinteles eu neavand curajul sa fac asa ceva. Apoi, la examenul de admitere, a fost primul, cu cea mai mare medie (desi parintii lui au fost nemultumiti de unele dintre note). Liceul a continuat cu acelasi tumult din perioadele anterioare. Singura schimbare era ca intrase intr-o gasca de punkisti, impreuna cu care savarsea si mai multe acte neacceptate de catre societate. Oricum, toate aceste fapte ale lui nu ramaneau nepedepsite acasa. Copilaria lui a fost dominata de un tata care il agresa fizic in diferite feluri, dar mai ales psihic. De multe ori avea vanatai pe picioare sau pe maini in ziua urmatoare unei fapte necorespunzatoare savarsite. Mama lui era genul de mama comuna, care asista neputincioasa la distrugerea personalitatii si integritatii psihice a copilului ei de catre sot. Acest conglomerat familial l-a determinat in cele din urma sa aleaga calea sinuciderii, de doua ori. De fiecare data a fost salvat, dar semnalele de alarma trase de el prin aceste gesturi extreme, nu au ajuns nicaieri. Familia il trata in continuare ca pe o rusine.

Era foarte fericit cand intrase la Facultatea de Arte, la Iasi, dupa un an de munca si pregatiri. Anul intai a fost anul in care m-am departat foarte mult de el. Incepuse sa umble cu tot felul de persoane dubioase si baga in el tot felul de substante care ii faceau creierii praf. La un moment dat auzisem chiar, ca avea o relatie cu mama unui prieten la care locuia in gazda. Prietenul acela al lui ajunsese la puscarie un an mai tarziu, pentru o talharie, sau ceva. In fine... Cam de atunci nu prea mai stiu mare lucru de el. De aceea emotia intalnirii cu el a fost atat de mare.

Nu credeam vreodata ca ma voi intalni cu el in Piata Romana, in Bucuresti. Am avut o tresarire cand l-am vazut. O curiozitate brusca m-a napadit. Ardeam de nerabdare sa aflu ce a mai facut. Viata mea comuna si obisnuita avea o nevoie accerba de completare cu faptele unui om rebel, iesit din tipare. Spream sa-mi povesteasca ce proteste a mai pus la cale, ce nebunii a mai facut. Artistul nebun, neinteles, pe care il admiram uneori pentru curajul sau de a fi sincer in orice situatie, era acum in fata mea dupa mult timp, gata sa-mi dezvaluie ultimele sale aventuri. Eram gata sa acaparez tumultul vietii lui. Ceea ce mi-a povestit, insa, m-a lasat in aer. In locul acelor fapte rebele, revolutionare, iesite din orice tipar, am asistat la o insiruire de evenimente care semanau izbitor cu cele din viata mea de zi cu zi. Stateam brusc in fata unui om cu rate la banci, cu un loc de munca unde avea deaface cu tot felul de incompetenti si pe care il dispretuia, cu o relatie sentimentala semiesuata, cu masina pe care o tot ducea prin serviceuri si pe care nu mai reusea sa o repare. Stateam in fata unui om ale carui teluri erau sa-si poata plati chiria in luna urmatoare. Un om care spera sa aiba bani de ceva cadouri si de benzina pana acasa la noi, la Bacau. Cea mai mare realizare a lui era ca reusise sa-si cumpre cauciucuri de iarna....

Dupa intalnirea cu el simteam cum ceva foarte greu ma apasa pe crestet. Simteam ca speranta mea – ca intr-o zi voi reusi sa-mi depasesc conditia comuna in care ma zbat de ceva ani, era calcata in picoare. Un plans mut izvora undeva inauntrul meu. Acest om care mi-a dominat multi ani visurile, acest om despre care credeam tot timpul ca sigur a ajuns undeva unde eu nu voi putea ajunge, ca sigur picteaza gol prin vreun atelier si da cu tifla lumii din jur, mi-a naruit toate sperantele cum ca ar exista viata dincolo de conditia comuna. Eroul meu era mort, luat in sclavie de aceeasi societate care ma sclavagea si pe mine. Simteam o durere muta, dar nu pentru el, ci pentru mine, pentru faptul ca acum eram aproape sigur ca nu voi putea evada din “comun”, din “obisnuit”. Simt ca o mare nedreptate s-a savarsit. O nedreptate pe care, fiind un om comun ce sunt, nu voi avea curajul sa incerc macar sa o indrept. Gasesc imediat un vinovat pentru ceea ce simt. Il izolez si vi-l arat voua cu degetul. Conjunctura..."

2 comments:

Anonymous said...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!

Ioana said...

Articolul asta , in primul rand, e scris de tine, Radu!Iti cam cunosc stilul de scris de acuma pentru ca ti-am citit cam toate articolele.
Insa acesta mi-a lasat un gust amar si o mare dezamagire in suflet.
In primul rand nu stiu cum ai curaj sa spui ca ai o mama comuna dupa cate a facut pentru tine si de cate ori ti-a fost alaturi si ti-a sprijinit dorintele.Datorita ei ai mers la liceul la care ti-ai dorit.Si la Faculatea de arte din Iasi tot cu sprijinul parintilor ai ajuns.Au gresit si ei dar mi se pare nedrept sa spui ca ai avut o mama comuna si neputincioasa in fata gesturilor pe care tatal tau le facea cand saraca numai ea stie prin cate certuri si situatii jignitoare a trecut doar ca sa incerce sa te apere.
Tot ce ti se intampla rau tie este din cauza copilariei tale plina de persecutie fizica si psihica, dupa parerea ta.
Foarte urat din partea ta mi s-a parut ca ai considerat ca ai avut o mama comuna.
Eu sunt fiica aceleeasi mame ca si tine si pot spune ca nu e deloc o femeie comuna ci una extraordinara si o mama extraordinara pe care multi si-ar dori sa o aiba. Sunt mandra de ea si o iubesc cel mai mult dintre toaate persoanele din viata mea si la fel ar trebui sa o consideri si tu .