Jurnalul pensionarului bucurestean

Luni 20 iulie 2009:
Azi iar n-am putut sa dorm. M-am trezit cu noaptea in cap, pe la 5. Ma tot uit pe geam si ma plictisesc. Ei lasa, ca acusi e 8 si plec. Ma duc sa ma intalnesc cu Vasile, inginerul, in parc la Cismigiu. Bine, cu el ma vad la 9 jumate, dar pana atunci o sa ma plimb cu troleul. Decat sa stau in casa. Oricum, e gratis, macar atat sa primim si noi dupa o viata de munca. O sa o iau exact pe traseul pe care mi l-am facut aseara.

Marti 21 iulie 2009:
Am stat cu ochii pe tavan de la ora 3. Nu mai am somn. Ma doare si piciorul asta afurisit. Astept sa se faca dimineata sa ma plimb cu troleul. Azi ma duc mai tarziu. Ma duc cand pleaca lumea la serviciu si tinerii la facultate. Ma enerveaza atat de tare. Viata mea o ia la vale, puterile ma lasa, sanatatea nu mai zic, iar ei sunt atat de bucurosi, atat de nonsalanti. De parca nu s-ar fi intamplat nimic. Nu stiu ce as putea face ca sa le pun bete in roate.

Joi 23 iulie 2009:
Ieri nu am mai scris nimic, pentru ca am fost foarte ocupat. Dupa plimbarea de dimineata cu troleul, m-am intalnit cu domnul profesor Stefan Danilescu. Mare om, a fost sef la partid. Sta in centru, pe Carol. Daca mai tinea comunismul cativa ani, ajungeam si eu mai in centru. Dar l-au omorat nenorocitii astia, si uite-asa am ramas in Drumul Taberei. Eu ma bucur ca se circula greu din cauza aglomeratiei. Au ce si-au dorit. Nu tu numere cu sot sau fara sot si ratie la benzina. Ei au vrut democratie. Sa ajunga cat mai tarziu lumea la serviciu si la scoala. Sa sufere, sa fie dati afara. Sa-i doara si pe ei asa acum ma doare pe mine sufletul.

Vineri 24 iulie 2009:
Imi vine sa-i strang de gat. Au tot felul de cercei in urechi, in limba, in sparncene. Am auzit ca se pun chiar si in.... Daca as fi avut nepoti si ar fi aratat asa, ii omoram cu mana mea. Eu nu inteleg domnule... De unde atat depravare. Bun era partidul. Nu facea fiecare ce-l taia capul. Era disciplina, ordine, curat pe strada, frumos. Barbatii erau la camasa si cravata tot timpul. Mancare era atat cat aveai nevoie. Nu ca acum. Put galantarele de carne si nu ai cu ce sa o cumperi. Pai pe vremea lui Nea' Nicu am mers cu avionul la mare, la Mamaia. Si eram un simplu inginer. Acum nici cu taxiul nu imi permit sa merg. Au distrus tot magarii astia. Si pentru ce? Ca sa-si puna ei cercei in ....

Sambata 25 iulie 2009:
Sunt trist. Azi nu merge lumea la serviciu si nici tinerii la scoala. Nu am pe cine sa jenez. Nu ma mai pot bucura de fetele lor care se crispeaza cand se uita la ceas si constata ca au intarziat. Nu mai am cu cine sa ma inghesui la usa la iesire din troleu, doar doar ramane careva blocat si mai merge o statie. Sa intarzie si mai mult. Sa-l dea afara. Sa sufere si el asa cum sufar eu. Sa plateasca pentru crimele si pentru haosul "revolutiei" pe care au adus-o. Dar lasa, mai bine asa. Imi incarc bateriile si luni o iau de la capat cu si mai mare indarjire. Le-arat eu lor.