O Concluzie trista

Probabil fiecare dintre noi ne simtim la un moment dat in viata singuri, dezamagiti, pustiiti. Sau poate de mai multe ori. Din experienta stiu ca in acele momente de desertaciune psihica ne agatam de cele mai multe ori de obiecte din jurul nostru, pe care le posedam de multi ani. Ne gandim ca ele sunt singurele care ne accepta intr-adevar asa cum suntem. De aceea le iubim, le ocrotim si nu putem renunta la ele. Ele nu au prieteni, familie, rude. Nu au serviciu, hobby-uri si nici nu cer niciodata nimic. Se multumesc cu ce le dam noi.

Oamenii din juru-ti se schimba. Unii in rau, altii in bine. Oricum, la un moment dat in viata, simti ca incepi sa te indepartezi de ei, iar sentimentul se adanceste o data cu trecerea timpului. Dupa un timp, constati ca oamenii cu care esti prieten de 25 de ani sunt niste straini. Constati ca propria consoarta e o straina. Nici macar parintii nu te mai inteleg (asta in cazul in care te-au inteles intr-adevar vreodata). In acel moment cauti ceva stabil, de obicei un obiect, un catelus de plus, o carte, o fotografie,etc. Eu unul, ma uit pe geam si vad automobilul personal. Un saab 9-3 aero coupe. Nu intru in detalii de motor si modificari, pentru ca o ardem emotional acum. La prima vedere pare suparata. Pe mine. Se uita incruntat. E o iluzie. De fapt ma iubeste. Si e singura constanta din viata mea. Ei nu ii este rusine cu mine. Ma recunoste oricand, oricum as arata. Daca starea de sanatate ii permite (s-a mai si stricat de vreo 2 ori), ma duce oriunde ii cer. nu se supara ca o las afara in frig si in praf. Ma intampina cu ochi umezi a doua zi cand cobor sa ne plimbam impreuna. Nu se supara nici cand ma dau cu ea extrem. Nici macar cand fugaresc motociclistii prin Bucuresti. Se simte mandra atunci cand reusesc sa fug de politie sau cand le dau rusine taranoilor cu masini scumpe si manele la maxim. Orice as face ma iubeste. Si eu o iubesc. Desi nu vreau sa-i spun, ca sa nu-si ia lumea in cap, o iubesc sincer. Asadar am grija de ea, si de multe ori prefer sa fac rabat de la ceva ca sa o alint. Si am alintat-o cu multe pana acum. Ea insa, stie asta si imi e recunoscatoare de fiecare data cand ne intalnim.

Ai putea jura citind aceste randuri ca e o dragoste perfecta, sau ca eu sunt nebun. Sincer, nici eu nu stiu care dintre aceste afirmatii e mai aproape de adevar.