Scuti

Deunazi, lancezind trupeste insa cu mintea sloboda pe campii, il ascultam pe CTP intrebandu-l pe domnul Emil Hurezeanu in emisiunea lor de pe Realitatea TV care sunt virtutile romanilor de astazi. Domnul Hurezeanu, care rareori se lasa dezarmat, a dat-o din colt in colt si pana la urma nu a reusit sa numeasca macar trei calitati ale poporului roman de astazi. Se intelege de la sine ca este vorba despre virtuti colective, bineinteles, nu cazuri particulare, izolate, de oameni cu cap pe umeri si doua maini care au ajuns undeva pe spuza lor.

Desi pe moment nu am dat mare atentie, in surdina, situatia a inceput sa ma macine. Adica noi romanii nu avem si noi ceva al nostru cu care sa ne laudam? Nici macar un singur stereotip pozitiv? Elvetienii sunt punctuali, nemtii sunt precisi, francezii sunt romantici, italienii sunt eleganti, englezii sunt politicosi, etc. Noi cum suntem?

Noi suntem frustrati, obscuri, megalomani si lenesi. La noi multi beau apa de foame, dar au BMW in fata colibei, daca se poate si decapotabil, ca sa zbarnaie manelele (despre dusmanii imaginari) pe tot bulevardul. Romanii cred ca se pozitioneaza printre cei mai frustrati oameni din lume, dupa americani. Oamenilor le este rusine cu ei insisi, nu au invatat sa se accepte asa cum sunt. Toti vor sa para altceva decat sunt. Pana si taximetristii se cred gangsteri, iar daca intri in vorba cu vreunul, afli imediat ca are un prieten care face rost de telefoane mobile furate sau de alte nimicuri. Politistii care sunt platiti de populatie ca sa o apere de rau facatori se comporta ei insisi ca baietii de cartier imprumutand de la „smecheri” pana si mersul si vocabularul. Pana si agentii de la SPP injura ca niste birjari si sparg seminte la geamul Mercedesului clasa S, luat din bani publici. Presedintele se urca beat la volan in fata camerelor de vederi si nu ia nimeni atitudine. Toti functionarii publici, de la cel mai mic paznic pana la cel mai mare director fura. Fura pixuri, hartie igienica, hartie, mobilier, carburant, materiale de constructii, sute si mii de euro, fabrici intregi, tot ce se poate. Alti cetateni conduc masinile sub influenta alcoolului, dau peste altii care isi vad de treaba lor, ii omoara sau ii schilodesc, dar dau o spaga si scapa cu o amenda penibila. Medicii te lasa sa mori pe masa de operatie daca nu le daimacar o punga de cafea. Constructorii pun mai putin ciment in pereti si cade casa pe tine cand ti-e lumea mai draga. Mecanicii auto iti forjeaza masina si iti cer bani pentru piese noi, dar le lasa tot pe cele vechi pe masina. Vanzatorii te fura la rest, dupa ce iti raspund in sictir pentru ca i-ai deranjat din letargie. Boschetarii iti cer bani pentru locul de parcare pe trotuarul public, asta ca sa nu iti zgarie masina dupa ce pleci. Iar sirul poate continua la nesfarsit. Asta e Romania. O tara de „smecheri”, de bisnitari, de frecatori de menta cu figuri, de ipocriti moralisti. Dar cel mai rau cred ca e faptul ca suntem lenesi. Romanii vor sa stea degeaba si sa primeasca bani. Vor sa stea ca Moromete sa filozofeze inutil, dar contul sa se umple. Nu ne place sa invatam si ii dispretuim pe cei care prin munca ajung mai sus decat noi. Asta daca nu vine unul care a furat 4-5 ani in strainatate si isi face o firma, care prin spagi si invarteli ajunge sa detina cota mare de piata si sa sclavageasca pe proaspetii absolventi.

Pai cum sa nu plece Scuti in Anglia? Pai dupa 4 ani de liceu cu Olimpiade la Chimie castigate, 6 ani de Facultate de Medicina cu nopti la rand consumate in laborator si articole in publicatii de specialitate (neurologie), el ce sa faca? Sa fie rezident pe 12 milioane intr-un laborator insalubru? Sa culeaga firmiturile ramase in urma medicilor cu state vechi in industria spagilor? Pentru el, ca si pentru altii ca el, spaga si mizeria intelectuala sunt dezgustatoare. Pentru el singura solutie de a ajunge unde si-a propus inseamana sacrficiu. Inseamna sa lasi totul si sa pleci sa faci cercetare in Anglia, sa stai singur, fara prieteni, fara bani indeajuns, fara cineva care sa te astepte acasa. Bravo lui, pentru ca poate. Eu unul nu am avut indeajuns de multa vointa. M-am pierdut pe drum. Am ales sa castig bani, sa imi pun „burta la cale”, sa evoluez materialiceste. Dar simt ca banii pe care ii castig imi mananca sufletul pe dinauntru, ca un vierme. Dar cel mai rau e ca mi-e dor de scuti.