Ce cacat?

Ce cacat sa fac? Am incercat sa rezist. De fapt, mi-am propus sa rezist. Nu stiam cu siguranta cat ma va tine "vena". Justificarea mea pentru acest efort se situa undeva in zona suferintei, a sentimentelor neimpartasite, a refuzului. Cel putin asa credeam.

Acum se pare ca mi s-au terminat bateriile. A ruginit "scutul". M-am trezit fara de aparare, in fata unor senzatii mai vechi, pe care le doream uitate. E exact ca si la "dava". Stii ca-ti face rau, tragi cu dintii sa rezisti tentatiei, dar, daca a dat dracul si ai fost slab o data, o iei de la capat. Te simti bine o perioada, pana incepi sa constientizezi ca ai ajuns in acelasi loc, unde nu mai e nimeni si nimic, si de unde te-ai chinuit atat de mult timp sa pleci. Probabil ca e in firea noastra sa nu putem rezista senzatiilor placute. suntem dependenti de ele. Indiferent de pretul lor. Indiferent de natura lor. Chiar daca e vorba de prafuri, de skunk, de alcool sau de dragoste. De fapt despre asta era vorba. Despre dragoste. Nu stii ce cacat sa faci. Crezi doar ca o sa ajungi iarasi in locul ala de unde ai plecat cu ceva timp in urma. Zici ca se merita sa risti. Acum, cand esti aici. Dar cand vei ajunge acolo, nu ti se va mai parea la fel. Atunci iti va parea rau. Te vei simti singur, abandonat, respins. Va trebui sa pleci din nou la drum. Si nu stii sigur daca vei mai reusi sa ajungi.

So, ce cacat sa faci? Schimbi bateriile scutului, sau il arunci? Speri ca va fi pace in lume, sau te pregatesti de razboi? Incerci sa rezisti, sau te lasi prada senzatiilor si sentimentelor ce te invaluiesc? La dracu, de ce tre sa fie asa de greu? Probabil pentru ca daca iese, sa te simti de 10 ori mai bine. Ca sa ti se para ceva exceptional. Deci, ce cacat sa faci?